Reportaj în “dormitorul” teroriștilor europeni – Episodul 2

„Recrutarea teroriştilor se face pe Facebook. Tinerii nu calcă în moschei“. Viaţa secretă din cartierul Molenbeek

Multe moschei se află în case deja existente, pentru că a fost mai uşor din punct de vedere financiar, îmi explică jurnalistul. Există totuşi un detaliu care face ca acest imobil să iasă în evidenţă: a apărut într-un reportaj la CNN, întrucât ar fi găzduit una dintre moscheile radicale din cartier. „Nu ştim ce se întâmplă în moschee, dar pot să-ţi spun sigur că nu prea merg tineri acolo, ci oameni de vârsta noastră, oameni maturi. Realitatea este că mesajele extremiste sunt transmise acum mai mult pe internet, pe Facebook, decât în moschei. Nu cred că dacă controlezi moscheile vei rezolva problemele. Poate trebuie să controlezi Facebookul“, concluzionează bărbatul. Cristophe crede că tinerii care se îndreaptă spre grupările teroriste din Belgia sunt atraşi mai tare de activităţile criminale, decât de islam: „Sunt musulmani, într-adevăr, dar nu citesc aşa de mult Coranul“.  

Imamii saudiţi din „capitala“ Europei

Nu este un secret pentru niciun belgian că majoritatea moscheilor din Molenbeek sunt finanţate de Arabia Saudită. Imamii din moschei spun ce decide Arabia Saudită, pentru că ei dau banii. “Arabia Saudită nu face decât să înrăutăţească lucurile propovăduind wahabismul, un curent religios care predică islamul pur, radical. Ei încă decapitează oameni şi le taie mâinile “, spune Christophe.

Autorităţile belgiene ar fi permis acest privilegiu ţării arabe şi pentru un motiv pragmatic, mai arată Christophe: Arabia Saudită ar fi una dintre principalele destinatare ale armelor belgiene. În 2011, de exemplu, 29% din totalul de produse militare exportate de Belgia au ajuns în ţara arabă, în timp ce în toate celelalte ţări din Europa s-a exportat 32% din armamentul belgian, conform unui raport al Guvernului valon privind comerţul exterior.

Jurnalista Hind Fraihi a dezvăluit în urmă cu 11 ani legăturile Molenbeek-ului cu terorismul, după ce a locuit două luni în acest cartier. Ea povestește în cartea sa „Sub acoperire în micul Maroc“ ce i-au relatat tinerii musulmani cu care a vorbit: „Un tânăr de 27 de ani, în staţia de metrou Ribaucourt: «Câteodată oameni cu bărbi lungi şi cu haine tradiţionale vin aici. Ne întreabă dacă vrem să facem un stagiu de anternament în Afganistan. Am prieteni care au acceptat, pe mine însă nu mă interesează jihadul». Un altul, de 28 de ani, pe strada Ghentului (n.r. - cea mai importantă stradă comercială din Molenbeek): «Da, se fac recrutări la Bruxelles. Un imam din Schaerbeek (n.r. - o comună aflată lângă Molenbeek) i-a vorbit fratelui meu despre jihad“. 

Jurnalista a asistat ea însăşi la o astfel de predică a unui imam care spunea într-o moschee din Molenbeek: „Sacrificarea averii şi a vieţii pentru jihad, iată ce înseamnă o mare virtute în timpul lunilor de pelerinaj la Mecca". Imamul nu a dat detalii despre destinatarii şi obiectivele acestor “donaţii de viaţă şi de bani”, dar a făcut-o pe jurnalistă să se întrebe: "Dacă cineva îndrăzneşte să spună astfel de lucruri în întâlniri publice, mă întreb ce spune în spatele uşilor închise?“. 

Radicalismul s-a mutat pe internet

Descrierile din cartea jurnalistei Hind Fraihi îţi pot aprinde imaginaţia şi poţi ajunge să crezi că o vizită în Molenbeek te poate pune faţă în faţă cu bătrâni cu bărbi lungi şi cu haine tradiţionale care recrutează pentru mişcările radicale la gurile de metrou şi în moschei ascunse. Realitatea este însă că lucrurile s-au schimbat. 

 „Dacă crezi că Molenbeek e un un refugiu sigur pentru terorişti şi crezi că trebuie să fii atent tot timpul, nu este aşa. Cei mai mulţi dintre oameni sunt normali. Sunt 100.000 de oameni normali şi câţiva care se radicalizează“, spune Christophe în timp ce ne îndreptăm spre o construcţie impozantă, pavată cu piatră albă, din care se ridică un turn înalt, similar cu un minaret, din care mă aştept să aud chemarea musulmană la rugăciune. 

Cea mai mare biserică catolică din Molenbeek este aproape părăsită. Doar catolicii africani vin aici în fiecare duminică, întrucât catolici belgieni nu prea au mai rămas în cartier. FOTOGRAFII: Remus Florescu

„Cum se numeşte această moschee uriaşă“, îl întreb pe Cristhope. „Aşteptam să mă întrebi“, spune zâmbind. „Oamenii cred că, pentru că Molenbeek este plin de musulmani, asta e o moschee. De fapt, este o biserică. Are cruce chiar în vârful turnului. Cred că din exterior e o biserică urâtă, dar în interior arată chiar bine. A fost construită la repezeală în anii `30, pentru că vechea biserică a devenit neîncăpătoare pentru numărul mare de creştini care au ajuns în zonă. În acea perioadă, în Molenbeek au venit foarte mulţi belgieni din Valonia şi din Flandra, ei au fost primii emigranţi de aici. Abia după Al Doilea Război Mondial au venit italienii, spaniolii, iar din anii `60, marocanii“, explică el. 

În biserică ţin slujbe, în fiecare duminică, catolicii africani. „Catolicii africani? Dar catolicii belgieni unde ţin slujbe?“, întreb mirat. „Nu prea au mai rămas foarte mulţi belgieni creştini în cartier. Sunt mulţi belgieni, veniţi ca şi mine din Flandra sau din Valonia, dar nu mai sunt religioşi, nu mai merg la biserică. Şcoala la care merge fiul meu este catolică, dar nu are nimic de a face cu catolicismul. Eu am făcut o şcoală catolică, dar pe vremea mea asta însemna ceva, mergeam la biserică, ne rugam. Acum nu se mai poate păstra asta, ar fi şi ciudat, pentru că e o şcoală la care merg şi musulmani, şi elevi de alte religii“. 

În ceea ce priveşte religia, ghidul nostru continuă: „Cred că islamul le dă mai multă stabilitate oamenilor de aici, le dă un scop în viaţă. Ştiu cu siguranţă că oamenii de aici sunt mai stricţi în comportament şi în religie decât în ţările lor de origine“.

„Femeile musulmane care nu poartă hijab vor ajunge în iad”

În peregrinările sale prin moscheile din Molenbeek, jurnalista Hind Fraihi a găsit, acum 11 ani, mai multe broşuri editate în Arabia Saudită despre modul în care ar trebui să se comporte un musulman. În cartea de învățături religioase „Recomandări pentru perla protejată“, femeile musulmane primesc o serie de sfaturi cel puțin ciudate: „Ai grijă la telefoane, pentru că acestea sunt mijloace prin care lupii se ascund sub haină umană. Ascultă-ţi soţul şi nu-l enerva. Nu-ţi vopsi unghiile şi nu te parfuma. Nu te uita nici pe internet, nici la video, nici la televizor. Limitează-te la a asculta muzică religioasă. Nu încerca să imiţi bărbaţii purtând pantaloni şi lăsându-ţi părul scurt. Nu citi reviste, pentru că ele te conduc spre depravare şi te fac să-ţi pierzi controlul. Nu participa la petreceri. Nu părăsi domiciliul fără acordul soţului tău. Distribuie broşuri islamice“. Într-o moschee, jurnalista a fost criticată de un bărbat pentru că nu purta hijab. „Femeile musulmane care nu poartă hijab vor ajunge în iad”, i-a spus acesta pe un ton sever. 

 Acestea sunt principiile salafismului promovat de Arabia Saudită în moscheile din toată lumea, curentul ultraortodox din sânul islamului, ai cărui aderenţi încearcă să trăiască într-o societate modernă la fel cum a făcut-o profetul Mahomed. Toate inovaţiile sunt interzise, de exemplu, salafiştii nu folosesc periuţa de dinţi pentru că aceasta nu exista pe vremea profetului. De ce duce Arabia Saudită o astfel de propagandă în moscheile europene? “Pentru a-i izola pe musulmani de concetăţenii lor europeni, pentru a menţine aceste prăpastii culturale între cele două civilizaţii, pentru a-i împiedica să se integreze”, explică Hind Fraihi în cartea pe care a scris-o despre viața ei în cartier. 

Casa (dreapta) în care a fost capturat teroristul Salah Abdeslam este o locuinţă socială a municipalităţii oraşului de pe Rue des Quatre Vents 79. FOTO: Remus Florescu

În bârlogul lui Abdeslam 

„Cei mai mulţi dintre oamenii din Molenbeek sunt oameni normali“, repetă Cristophe în timp ce mergem pe o stradă îngustă tipică pentru cartierul bruxellez. „E adevărat, de asemenea, că nu poţi să te uiţi la oameni, să tragi o linie şi să-i împarţi, ăştia sunt teroriştii şi ăştia sunt oamenii de treabă. Eu cred că radicalizarea e un proces, devii mai frustrat, mai furios, iar apoi mergi spre terorism. Sunt mulţi oameni aici care sunt la fel de frustraţi ca oamenii care fac aceste atacuri teroriste“, spune belgianul. 

Un om la fel de obişnuit părea şi Salah Abdeslam, unul dintre membrii comandourilor teroriste care au ucis, anul trecut, la Paris, 130 de oameni, şi care a fost prins, în luna martie, chiar pe strada pe care noi eram acum – „Rue des Quatre Vents“ (n.r. – „Strada celor patru vânturi“). Casa de la numărul 79, o locuinţă socială a Primăriei, este locul unde Poliţia l-a încolţit pe Abdeslam. Imobilul e la câteva străzi de casa familiei Abdeslam, care a avut trei fii, doi dintre ei participând la atacul terorist din Paris. L-am întrebat pe Cristophe care a fost astmosfera în timpul căutărilor teroristului. „Au fost foarte multe alerte. Eu nu am fost speriat, pentru că era Poliţie peste tot“, explică jurnalistul.  

 În locuinţa în care a fost prins Abdeslam, trăia mama lui Abid Aberkane, un tânăr debusolat din Molenbeek, care a renunţat la şcoală de mic şi nu a avut niciodată o slujbă.

Salah Abdeslam (26 de ani) era administratorul unui bar deţinut de fratele său, Brahim – care s-a sinucis în atentatele din Paris din noiembrie 2015. Localul fraţilor Abdeslam a fost închis de Poliție cu circa 10 zile înainte de atacurile teroriste, din cauză că aici se făcea trafic de droguri şi comerţ cu piese de maşini furate. „Nu am văzut nicio schimbare în cei doi fraţi. Pentru a face ceea ce a făcut, Brahim cred că a fost drogat. Altfel, nu cred că ar fi avut curaj“, a declarat Yacine, un cunoscut al familiei, pentru „Paris Match“. Liderul prezumat al atacurilor teroriste din Paris, Abdelhamid Abaaoud, a fost şi el locatar al Molenbeek-ului. Omorât de poliţia franceză la câteva zile după tragedia de la Paris, Abaaoud fusese arestat de mai multe ori pentru tâlhărie şi alte infracţiuni.  

Leave a Reply

Your email address will not be published.